Problema sesizată
Suntem o unitate de nivel liceal, localizată în mediul rural și asigurăm o șansă la educație pentru mulți elevi care altfel nu ar avea resursele necesare pentru a merge în orașul reședință de județ, la un alt liceu. Copiii noștri vin de pe dealurile domoale de pe malurile Siretului, cam de pe unde a scris Sadoveanu povestea cu moara. Sunt la fel de inteligenți care orice alt copil și, la fel ca toți ceilalți, merită o șansă la educație.
Liceul denumit „Jacques M. Elias”, după cel care a înființat și spitalul Elias și și-a lăsat averea Academiei Române, este la fel de modest în aparență, dar dornic să găzduiască acești copii pentru patru ani, în condițiile cele mai bune. Pentru mulți dintre ei școala este o evadare de 6 ore dintr-un mediu potențial abuziv. Cât au fost online, mulți dintre ei au jinduit după orele de la școală, când puteau să mai vorbească cu un coleg, cu un profesor, puteau să ia o pauza de acasă.
Liceul este dat în folosință în anul 1976, având în momentul de față 45 de ani de folosință neîntreruptă. Fiind localizat în mediul rural, mereu resursele direcționate înspre unitatea școlară au fost insuficiente, ele fiind îndreptate înspre alte priorități. Deoarece activitatea economică a fost diminuată în timp, fiind desființate facilități de producție precum fabrica de zahăr, care exista de pe la anul 1876, comuna a sărăcit, iar posibilitățile materiale sunt acum precare, acoperind doar ceea ce este foarte stringent. În timp, materialele din care a fost făcut acoperișul au îmbătrânit, au pierdut din calități și de ceva timp apa se infiltrează, curge, mai bune zis, ajungând să umezească tavanul claselor de la ultimul etaj, să provoace igrasie și să pună probleme de sănătate elevilor.
Așa cum se vede din fotografii, țigla metalică s-a deteriorat, s-au format spații mari între țigle, chiar dacă s-a mai încercat acoperirea acestor spații cu spumă, soluția nu este eficientă. În timp, din cauza diferențelor mari de temperatură înregistrate, a precipitațiilor, s-a ajuns ca apa să pătrundă în podul clădirii, să ajungă la plafonul claselor de la etajul doi și să provoace infiltrații serioase. Problemele cele mai mari sunt toamna și iarna, când pereții se usucă greu. Nu este nevoie să argumentăm de ce este nevoie de schimbarea acoperișului, deoarece se înțelege că întreaga clădire poate fi afectată de infiltrațiile cauzate de ploi și de topirea zăpezilor. Cum să faci ore, dacă tavanul este umed, picură, se desprind bucățele de tencuială? Chiar dacă peste vară mai reparăm pereții, această muncă este sortită eșecului pentru că toamna și iarna o luăm de la capăt.
Am avea nevoie de țiglă metalică, în special, precum și de materiale lemnoase (scândură și bârne) pentru a le înlocui pe cele care putrezesc. Suprafața totală a acoperișului este de 1050 mp.
