Descrie problema pe care o are elevul/a?
Mario, este in clasa a IV-a, după o scurta perioada de rătăcire, în care a repetat un an de școală. Nu este de condamnat, el este un copil tare apreciat de învățătoarea lui, care îi urmărește progresele și nici nu se gândește ca el nu va reuși să treacă cu bine anul școlar. Mario, este un baiat respectuos, a devenit mai implicat și dornic să învețe de cand doamna învățătoare i-a arătat încredere și afecțiune. Povestea lui, ca a multor copii din comuna Ileana, nu este una din cele mai fericite. Mama a plecat de acasă, i-a abandonat, doar ca să scape de o viața grea și frica pe care o simțea alături de tatăl copiilor. Mario mai are doi frati, iar toți sunt crescuți de bunica paternă, care are grijă să îi trimită curați și cu tot ce le este necesar, numai să învețe, că asa-i îndeamnă. Chiar dacă sunt îngrijiți, lipsa părinților nu poate fi înlocuită cu absolut nimic, dar tot reușește doamna la școala să-l facă pe Mario să se simtă acceptat, valoros pentru ce este și ce face. Doamna profesoara de educație fizica, a organizat o deplasare la București, la meciul România-Andorra, iar pentru Mario a fost cea mai specială experiență trăită vreodată. A fost primul la școala a doua zi să îi povestească învățătoare cu emoție, de nici el nu știa cum să mai exprime, cât de frumos a fost. Pentru Mario, practicarea fotbalului sau al oricărui sport, ar fi terapie curată pentru viața, l-ar ajuta sa se canalizeze pe ceva, disciplineze și mai mult, să prindă încredere în el, să-și demonstreze că poate și el să reușească, să exceleze în ceva. Ar putea chiar sa îi scrie și traseze viitorul ca sportiv, antrenor, profesor. El are capacitatea cognitivă, emoțională și îi lipsește doar un mic suport, să știe și să vadă că sunt oameni care cred în el, să simtă că este văzut, auzit și iubit. Rana de abandon este una tare dureroasa, însă cu puțin ajutor, Mario poate să-și urmeze pasiunea pentru sport, să-și descopere vocația, să schimbe direcția dată de mediu și experiențele din familie.
