Descrie problema pe care o are elevul/a?
„Mulți mi-au zis că nu ar fi rezistat. E foarte greu, așa e, dar sunt copiii mei, trebuia să rezist”. Așa își începe povestea tatăl lui Ștefan, unul dintre copiii premianți din Sălcioara, județul Ialomița. De 12 ani e tată singur și și-a crescut cum a putut și a știut mai bine cei doi copii. Azi, cel mare „e la București, încearcă să-și construiască și el viitorul”, iar cel mic trece în clasa a VI-a. Când avea numai câteva luni de viață, mama sa s-a îmbolnăvit, a suferit o depresie puternică și a plecat de acasă. Tatăl lui Ștefan s-a văzut singur într-o situație fără ieșire. Trebuia să-și crească copiii. Norocul lui a fost că o avea pe bunica aproape, ce l-a ajutat toți anii aceștia și încă o mai face. Pentru că e nevoie în continuare. Tatăl lui Ștefan muncește sezonier în Anglia, muncă grea, necalificată, care să-i asigure un venit cât de cât decent pentru el și copiii lui. Se întoarce cu banii și cât stă în țară construiește casa familiei și are grijă ca fiului său să-i asigure strictul necesar pentru școală. „Trebuie să învețe, trebuie să meargă mai departe, să-și depășească condiția. E singura lui șansă în viitor”, spune tatăl lui Ștefan, el fiind nevoit la rândul său să muncească de la 16 ani, fără oportunitatea de a merge mai departe la școală. De aceea încearcă să- asigure tot ce are nevoie pentru școală și l-a învățat de mic că educația e piatră de temelie în dezvoltarea oricărui individ. Bunica este cea care duce mai departe misiunea tatălui și are grijă ca băiatul să fie curat, îngrijit și bine hrănit, conlucrând pentru a țese cele mai arzătoare speranțe ale familiei în drumul lui Ștefan. Iar el nu dezamăgește. Ștefan e bun la toate materiile, învață și se gândește de pe acum să aleagă o carieră în domeniul IT. Are calculator acasă, însă are nevoie ca primele lecții de programare să-i fie predate de specialiști.
