Descrie problema pe care o are elevul/a?
David este acel copil retras, cuminte, ascultător, silitor și foarte devotat dorinței sale de a aduce zâmbete și culoare în sufletele părinților lui. Poate de aceea este copilul bursier a cărui medie se apropie vertiginos de 10. Știe deja că viața nu e ușoară, că provocările sunt multe și apreciază fiecare efort pe care părinții îl depun pentru ca lui să nu-i lipsească nimic. Iar el încearcă să-i răsplătească cu cunoștințele sale și cu rezultatele excelente, dar și vorbele de laudă ale profesorilor. Este pasionat de matematică și știe de pe acum că în direcția asta se îndreaptă drumul lui, însă e prea devreme să știe ce culori va avea viitorul. Se preocupă să învețe și o face foarte bine, fără nicio oră de pregătire. „Va avea nevoie de meditații, însă nu știu cum ne vom descurca”, spune mama lui care drămuiește fiecare ban pentru a-i asigura toate cele necesare pentru școală. „În primii ani de școală am încercat să-l mai ajut, dar de mai bine de trei ani se descurcă singur. Am văzut că-l duce mintea și nu mai are nevoie de noi, așa că l-am lăsat să fie responsabil. Și e mai bine așa. E foarte silitor și asta mă bucură mult. Ca orice părinte, vreau să meargă cât mai departe, să facă o facultate, să ajungă cât mai sus, nu să muncească cu cârca. Dacă îl duce mintea, trebuie să știe că drumul lui e departe”, spune mama hotărâtă. Situația din familia lui David nu e nici una nemaivăzută, nici una nemaiauzită. Sunt provocările ce ne încearcă pe mulți dintre noi, dar poate mult mai aprige. Mama lui David are probleme de sănătate și este casnică, preferând să se ocupe de casă și de copil. Tatăl muncește în construcții și se zbate cât e ziua de lungă să pună o pâine pe masă. Dar nu se plâng. Puținul pe care îl au îl completează cu o legumă din grădină și se bucură că sunt împreună și au un copil așa isteț. „ne socotim, ne calculăm și încercăm să ne ajungem de la lună la lună. Iar lui David i-am luat tot ce a avut nevoie, indiferent cu ce eforturi”. Focul arde și mai tare în inima mamei atunci când vine vorba de educația fiului ei știind că nicio cruce nu e prea grea dacă o poartă pentru el. „Eu am terminat doar șase clase. Nu am putut mai mult. Nu că nu mă ducea mintea, ci că atât au reușit ai mei să mă țină la școală: regret și azi că așa a fost să fie și de aceea sunt atât de fericită când David apreciază ce are și luptă pentru drumul lui în viață, muncind și învățând”.
