Descrie problema pe care o are elevul/a?
Maria trece în clasa a III-a și este exemplul acela de fetiță foarte silitoare, ce învață singură, dintr-o sete nemărginită de cunoaștere. Deși nu a scos o vorbă până la doi ani și jumătate, a învățat singură literele înainte de a merge la școală, precum și operațiile aritmetice înainte de timpul lor. Citește enorm, împrumută cărți de la bibliotecă și pare că mai toată ziua stă cu nasul în ele. Nu o împinge nimeni de la spate, este doar pasiunea ei pentru învățătură, pentru cunoaștere pentru a se dezvolta și a-și depăși condiția. Povestea începe în urmă cu mai bine de 20 de ani când mama Mariei a venit la muncă în județul Ialomița. Venea dintr-o familie cu 12 frați și obiceiul era ca în vacanța de vară fiecare să-și caute un rost. Ea a venit la munca grea, la sapa câmpurilor din Bărăgan, tocmai din Maramureș. Doar că așa și-a cunoscut jumătatea. L-a cunoscut pe tatăl Mariei și împreună au decis să se stabilească aici, în satul Sălcioara, să-și facă o familie și o casă. Nu mult după aceea mama Mariei a rămas însărcinată și a adus pe lume un băiețel. A urmat un al doilea copil, însă Dumnezeu avea alte planuri. Dintr-un accident teribil, fiul cel mare s-a dus la îngeri, lăsând în sufletul părinților o durere cumplită, de neimaginat. Clipele s-au transformat în ani, iar durerea a devenit ceva permanent, ce părea să nu-i mai părăsească niciodată. Un medic i-a spus mamei că ar fi bine să mai facă un copil. A rămas însărcinată, însă a pierdut sarcina la 7 luni. După aceea a venit Maria. Fetiței i s-au dat 10% șanse să fie un copil perfect sănătos din cauza unor tratamente ce au ținut-o spitalizată pe mama ei aproape toată sarcina. Doar că acele 10% s-au transformat într-un miracol și a venit pe lume o fetiță perfectă. „Maria a fost un refugiu, o binecuvântare, ne-a salvat ca să nu ne pierdem mințile”, povestește mama. „Dumnezeu i-a dat harul să fie un copil sănătos și deștept”, mai spune ea. Mama Mariei lucrează la o fabrică, la bandă, în trei schimburi, ceea ce-i consumă foarte mult timp pe zi. Tatăl ei lucrează la o fabrică de cauciucuri și asta înseamnă că și el e mai mult plecat la muncă. Muncesc din greu, cu cârca, cum s-ar spune, doar ca să le ofere copiilor lor tot confortul. Fiul cel mare este la seminarul teologic pentru că de mic a simțit chemarea asta și a vrut să dea glas credinței sale. Locuiește la internat și vine acasă doar la final de săptămână. Astfel că Maria e mai mult singură și tot singură se îngrijește să-și facă toate temele și să învețe chiar mai mult decât i se cere la școală. Are toate șansele să ajungă undeva departe în viață, iar pentru asta părinții ei sunt capabili să sacrifice orice. Se ajung greu cu banii, dar nu se plâng. Știu că sunt alții mai greu încercați ca ei. Își planifică din timp cheltuielile și le asigură copiilor strictul necesar pentru școală. „Nu are ea chiar tot ce-și dorește, dar facem tot ceea ce putem. E important să învețe pentru că numai așa poate reuși în viață”, mai spune mama.
