Descrie problema pe care o are elevul/a?
Lorenzo este acel copil bun, ascultător, respectuos, înțelegător, ce învață foarte bine și care își ajută părinții la toate treburile gospodărie, fără ca nimeni să-i spună ceva. La școală e premiant, are note excelente și toate șansele să intre la un liceu bun din Craiova, ce-i va deschide drumul către un viitor cu șanse egale cu ale copiilor de la oraș. Lorenzo s-a născut la sat, într-o localitate izolată unde nu există nici semnal la telefon, nici gaze, drumuri de legătură sau autobuze care să-l ducă spre oraș. Nu se plânge, știe doar că trebuie să învețe că să aibă o altă soartă. Am întrebat-o pe mama lui Lorenzo de ce nu s-au mutat la Craiova. Răspunsul a fost dureros de sincer: „Cu salariile noastre nu ne-am fi permis o chirie în oraș, darămite să mai ținem și copiii la școală. Așa măcar avem gospodărie și ne descurcăm cu ce avem prin curte”. Școala la care învață se află într-o situație critică din cauza neputinței de a se investi în ea: sobele sunt foarte vechi, iar iarna e un frig dureros în clase, pe holuri sau la toaletă. Ceilalți copii provin din familii pentru care educația nu e foarte importantă și prin urmare nu se străduiesc foarte mult. Părinții lui i-au spus că sunt în stare să muncească pe brânci ca el să ajungă mare, să învețe, să meargă la oraș și să devină cineva. Așa că asta a făcut. Anul acesta a terminat cu media 9,85 și toată ziua învață. Uneori și în vacanță îl găsești cu câte o carte în mână. „Dar ne și ajută. Fără să-i spunem noi, când suntem la serviciu are grijă de gospodărie: dă de mâncare animalelor, le dă apă, are grijă să fie totul bine”, povestește mama. De învățat a învățat tot timpul singur, fără ajutor din partea părinților care lucrează zi lumină. Mama lucrează în schimburi la o fabrică de mase plastice și face naveta la Craiova, la 50 de kilometri, iar tatăl e șofer pe microbuz. „Dacă părinții noștri nu au avut posibilitatea să ne țină la școală, vrem ca ei (Lorenzo și sora lui) să învețe. Au toate condițiile să facă asta, altceva nu au de făcut”, mai povestește mama. Dar Lorenzo și muncește. Aproape în fiecare zi merge în sat la o persoană mai în vârstă care are stupi și care nu prea mai poate să aibă grijă de ei și ajută cu tot ce poate. Așa câștigă un ban și învață și o meserie. „El își cumpără singur toate hainele din banii câștigați la stupi. Iar acum strânge bani și noi odată cu el ca să-și ia un laptop”. Lorenzo nu a făcut o oră de meditație, s-a descurcat singur până acum, însă urmează un an greu și bani pentru pregătire suplimentară greu se găsesc. Dar el nu se lasă. Știe că poate și vrea să meargă la unul dintre cele mai bune licee din Craiova, iar o astfel de gândire cu siguranță va fi răsplătită.
