Problema sesizată
Până de curând, ne-am bucurat în sala de clasă de un televizor cu ecran plat, micuț, adus de domnul învățător. De multe ori l-am folosit pentru a „cruța“ viața lămpilor videoproiectorului clasei. Din păcate, datorită vârstei/uzurii, televizorul ne-a „părăsit“; și-a petrecut, credem, minunat, anii în sala noastră de clasă, umplându-ne scurtele pauze, dar și unele ore din zilele ploioase, mohorâte cu informații interesante despre cum se „nasc“ unele produse (emisiuni de tipul „How it’s made“), despre viața de pe minunata și magnifica noastră planetă (emisiuni de pe canalele Discovey, Național Geographic etc.), informații despre istoria națiunilor (History), dar, nu în ultimul rând, filme întregi sau seriale de desene animate („Tom și Gerry“ vă zice ceva?). Recunoaștem, ne-am bucurat și de ritmurile muzicii, din oferta atâtor canale de specialitate. Acum, pauzele sunt mai goale, fiind umplute doar de socializarea dintre noi. Ne este dor de televizorul nostru, dar, pe de altă parte, înțelegem perfect situația. Ce-i drept, parcă și mai bătrână decât el, telecomanda abia ne asculta și ne îngreuna comutarea pe diferite canale. Am rămas cu biblioteca de CD-uri/ DVD-uri cu diferite filme/ filme de animație. Firește, e bine! O vom putea folosi oricând și noi, dar, la fel de bine, va putea fi utilizat și de generațiile următoare pe care domnul învățător le va călăuzi în zborul pe tărâmurile cunoașterii. Ne-ar prinde foarte bine un altul și am avea și o rugăminte, să fie puțin mai mare, dar care să nu ne afecteze nici sănătatea ochilor. Totodată, unul nou, cu Wi-fi încorporat, ne-ar da posibilitatea conectării la rețeaua de internet a școlii și ne-ar extinde posibilitatea de a viziona diferite alte filme, educative sau de recreere, de pe canale precum YouTube sau de Netflix (domnul are abonament, iar noi deja „profităm“ de acest beneficiu).
